Zahărul

Vârful icebergului, efectele imediate şi evidente ale consumului de zahăr le putem observa cu ochiul liber şi le ştim cu toţii – sunt cel mai uşor de observat în zona taliilor noastre.  Însă acum auzim tot felul de zvonuri şi de veşti care ne bucură şi mai puţin decât schimbatul întregii garderobe anual din pricina transformărilor de nedorit ale corpurilor noastre – mai exact, avem noi studii care ne arată impactul acestuia asupra creierelor noastre şi asupra organelor noastre principale. Iar acestea, din păcate, sunt mai greu de schimbat.

Se pare că zahărul nu este “un dulce”, până la urmă. Pe lângă faptul că acesta cauzează obezitate şi diabet, studiile ne aduc acum demonstrarea directă a legăturii dintre dietele în care zahărul este prezent frecvent şi o serie de disfuncţionalităţi ale funcţiilor creierului - printre acestea fiind atât memoria cât şi performanţe cognitive scăzute. Iată câteva lucruri pe care este bine să le ştim pentru a evita suprasaturarea cu acest inamic al nostru (deghizat).

Nu toate zaharurile sunt rele. Corpul nostru transformă tot ceea ce noi mâncăm în zaharuri. Zaharurile sănătoase, sau glucoza, sunt ceea ce corpul sintetizează din carbohidraţii pe care noi îi mâncăm, cum ar fi pâinea integrală sau pastele integrale. Aceste zaharuri care rezultă reprezintă principala hrană pentru organismul nostru, inclusiv pentru creierul nostru.

Al doilea tip de zahăr necesar bunei funcţionari a corpurilor noastre este fructoza. Când noi obţinem fructoza din digerarea legumelor şi a fructelor, aceasta este inofensivă şi benefică, însă atunci când fructoza este obţinută din sucuri îndulcite, mâncăruri procesate, miere rafinată sau din orice alt aliment procesat – inclusiv condimente, dressinguri pentru salate sau junk food, atunci aceasta devine periculoasă pentru noi.  Printre multe alte neajunsuri ale acestui tip de fructoza, ea nu stimulează producţia de insulină a corpurilor noastre, nelăsând organismul să determine momentul de saţietate, momentul când am mâncat îndeajuns.

Zahărul crează dependenţă. În momentul în care consumăm zahăr, chiar şi în cantităţi extrem de scăzute, creierul nostru secretă dopamină, dopamina fiind hormonul principal care ne determină atât controlul poftelor, cât şi motivaţia. Aceeaşi dopamină este acea neuro chimicală care îi motivează fără drept de apel pe cei care au o dependent de alcool sau alte tipuri de droguri să caute mereu senzaţiile pe care respectivele droguri le oferă. Într-un studiu susţinut de USC, participanţii care au consumat pe parcursul experimentului mâncăruri bogate în fructoza au declarat/experimentat niveluri foarte ridicate de foame şi de poftă, comparat cu cei care au consumat mâncăruri bogate în glucoză.

Zahărul îmbătrâneşte pielea. Nu putem da întreagă vină nici pe vârstă, nici pe soare. Zahărul rafinat atacă colagenul şi elastina din pielea noastră, ceea ce împiedică procesul natural de regenerare al celulelor. Chiar mai grav de atât, se pare că nu există nicio modalitate de a repara răul făcut odată ce ridurile şi procesul de îmbătrânire prematură a pielii s-a format. Singură modalitate de a redresa acest proces este acela de a ţine consumul de zahăr la un nivel cât mai mic, sau eliminarea acestuia complet din alimentaţia noastră.

Zahărul ne amorţeşte senzorul interior care ne semnalează că am mâncat prea mult. Este bine ştiut faptul că zahărul ne îngraşă. Însă doar de curând s-a descoperit că acest lucru se datorează şi faptului că atunci când consumăm zahăr în mod constant, acesta ne amorţeşte sistemul anorexigenic oxytocin, acesta fiind acel senzor interior care ne împiedică să mâncăm mai mult decât avem nevoie. Dacă atunci când suntem sătui, creierul nostru nu eliberează acest hormon (care este inhibat de zahăr), cel mai probabil vom continuă să mâncăm mai mult, şi mai mult, şi mai mult…

Zahărul ne reduce factorul BDNF. Factorul brain-derived neurotrophic este acel asistent pe care îl foloseşte creierul nostru atunci când noi avem nevoie să învăţăm lucruri noi sau să ne formăm memorii noi. Când factorul BDNF din circuitul nostru cerebral este diminuat, simţim că ne blocăm, ne simtiim incapabili de a învaţă lucruri noi. Unele studii au indicat corelaţii foarte puternice care par că există între factorul BDNF şi Alzheimer, depresie şi demenţă.

Sevrajul creat de dependența de zahăr este ceva real. Începuturile experienţei create de eliminarea zahărului din dietele noastre poate cauza şi în cele mai multe cazuri cauzează aceleaşi reacţii că şi în cazul eliminării drogurilor din viaţă unei persoane care suferă de astfel de dependenţă.  Anxietatea, motivatia scazuta, încordarea maxilarului, tremur în tot corpul, inclusiv tremur al capului – acestea sunt câteva dintre simptomele cele mai comune. Prima şi cea mai importantă cale de eliminare a zahărului din viaţă noastră este schimbarea completă a alimentaţiei. “Cea mai bună cale de a reduce cantitatea de fructoză cu care ne alimentăm zi de zi este de a reduce consumul de alimente procesate care conţin îndulcitori artificiali”, a spus Page.

Studii citate:

keckmedicine
ncbi.nlm.nih.gov
Articol tradus in limba romana din limba engleză